Curriculum vitae sau istoria vieții profesionale este probabil documentul cu cea mai densă încărcătură de date personale. Date pe care le furnizăm cu larghețe, uneori necondiționat, oricui ne-ar oferi la schimb o slujbă. Cu numele, adresa de email și numărul de telefon etalate în fruntea documentului, uneori lângă o poză agreabilă, CV-ul parcurge un drum sinuos și adesea incontrolabil prin portaluri de job-uri, prieteni binevoitori, agenții de recrutare pentru a ajunge în posesia unor firme doritoare să facă angajări.
Bagajul informațiilor cuprinse în CV, uneori evident necesare, alteori suplimentate din motive neclare, aduce în lumea supervizată de GDPR o multitudine de obligații din partea firmelor al căror obiect de activitate este centrat pe facilitarea angajărilor și în consecință pe procesarea datelor candidaților.
Cu toate că nu am înțeles niciodată cum informații legate de adresa de domiciliu, fotografia sau starea matrimonială ajută la evaluarea eligibilitătii unui candidat (fără a da naștere unor situații de discriminare), cert este că multe persoane necunoscute candidaților au acces și procesează datele lor personale. Ba uneori nici CV-ul nu este suficient de vreme ce mulți recrutori simt nevoia să consulte și prezența candidaților pe social media cu justificări greu de acceptat din punct de vedere al eticii sau echității profesionale.
Chiar și așa foamea de informații a recrutorilor nu este potolită decât după ce mai contactează și terțe persoane, furnizorii de referințe, ale căror date personale devin și ele parte din dosarul candidaților. Eventual și rezultatele unor teste de aptitudini sau adeverințe medicale sau cazier.
Dacă respectivul candidat despre care s-au obținut cu voie sau fără voie informații despre sine și cunoscuți de-ai săi nu obține postul, întregul vraf de date rămane la păstrare în vreo arhivă electronică sau pe hârtie – în așteptarea unei revigorări improbabile a candidaturii cândva pe vreo altă poziție sau din comoditate.
Regulamentul de Protecție a Datelor Personale (GDPR) se apropie cu pași mari și aduce cu sine o modificare majoră a tuturor activităților descrise mai sus. De la temeiul legal și transparența scopului procesării, la dreptul candidatilor de a cere să li se pună la dispoziție dosarul de pre-angajare până la transferarea și/sau ștergerea dosarului – GDPR-ul va inspira fiori de reorganizare a procesului de recrutare. Indiferent cât de mulți intermediari intervin, indiferent dacă persoana respectivă a fost angajată sau nu.
Din materie primă anodină in procesul de recrutare, CV-urile vor redeveni ceea ce sunt de fapt și anume proprietatea persoanelor a căror viață profesionalo-personală este descrisă uneori cu dovezi sau referințe. Vor trebui tratate cu respect, atenție și multă grijă deoarece fiecare dintre candidați va avea dreptul să își ceară drepturile la protecția datelor sale personale. Iar toti intermediarii de pe drumul CV-urilor vor trebui sa respecte aceste drepturi fără echivoc si fără intarziere.
Așadar atenție la procesul de recrutare! Mai ales dacă vă interesează reputația de angajator și vă preocupă lipsa forței de muncă.
Impreună cu Marilena Petrec vă aștept pe 12 decembrie la următoarea sesiune de training “GDPR in HR”.