Ce frumoasă și ușoară ar fi viața angajatorilor dacă nu ar trebui să-și facă deloc griji cu privire la integritatea sau disciplina angajaților!  Dar realitatea este mai nuanțată.  Sunt cazuri suficiente în care angajații comit greșeli de diverse grade de severitate.  De la pierderi inocente la furt.

Nu este de mirare că tema monitorizării împarte actorii locului de muncă în două tabere, fiecare cu interesele proprii.

Angajatorii

În mod logic și corect angajatorii se consideră îndreptățiți și sunt pregătiți să ia măsuri de prevenție sau pedepsire.  Angajatorii au la dispoziție diverse modalități de protejare a afacerii lor-de la instruire și formalizarea activităților (proceduri) până la monitorizarea activităților desfășurate de angajați.  Și pentru că instruirea costă iar elaborarea și aplicarea procedurilor necesită eforturi aparent nejustificate, angajatorii par să fie mai atrași de varianta monitorizării considerată a fi imbatabilă.

Până de curând, protejarea afacerii prin monitorizarea angajaților nu părea a atrage bătăi de cap.  Până când România a devenit celebră prin cazul Bărbulescu.

Angajatii

Angajații însă consideră că monitorizarea lor la locul de muncă este intruzivă și își doresc păstrarea unei “zone de intimitate” a vieții lor personale și în mediul lor de lucru.  Ideea existenței unui Big Brother care le urmărește constant activitățile profesionale dar și personale nu este deloc îmbucurătoare pentru angajați, cu perspective certe de a le reduce semnificativ confortul și motivația.

În condițiile în care în unele domenii și/sau unele profesii există deja un deficit de forță de muncă, monitorizarea promite să înrăutățească această situație. Perspectiva că unii specialiști recrutați cu multe eforturi să migreze către locuri de muncă mai prietenoase cu viața lor personală nu ar trebui ignorată.

Iată un caz real în care opoziția intereselor celor două tabere a avut nevoie de imparțialitatea CEDO.

Cazul Ribalda & Ors versus Spania (2018)

Cinci casieri de la un supermarket acuzați de furt  au susținut că supravegherea video inițiată de angajator, efectuată sub acoperire și fără informarea lor prealabilă, le-a incălcat dreptul la viața privată.  Temeiul invocat nu a fost GDPR, ci articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a remarcat că angajatorul și-a anunțat angajații numai cu privire la instalarea unor camere video vizibile, nu și a altor camere de luat vederi ascunse.

Motivatia deciziei

În susținerea deciziei sale în favoarea angajaților, Curtea a luat în considerare următorii factori:

• Înregistrările video au fost vizualizate și de alte persoane, inclusiv reprezentantul sindicatului și avocatul angajatorului – înainte ca acestea să fie puse la dispoziția angajaților;
• Angajații nu au fost informați și în consecință nu și-au dat acordul cu privire la supravegherea camerelor video ascunse;
• Inregistrările au fost efectuate timp de mai multe săptămani, la diverse ore
• Inregistrările au captat și imagini ale altor lucrători decât cei suspectați de furt.
• Supravegherea video sub acoperire nu a fost inițiată ca urmare a unei suspiciuni anterioare împotriva reclamanților

Decizia CEDO

• Protejarea proprietății (pe baza suspiciunii de furt) ar trebui să utilizeze alte metode cu un impact mai redus asupra vieții private a lucrătorilor
• Angajatorul ar trebui să-și notifice în prealabil angajații cu privire la toate sistemele de supraveghere
• Instanțele spaniole ar trebui să găsească un echilibru corect între drepturile reclamanților la respectarea vieții private și interesul angajatorului de a-și proteja drepturile de proprietate.

Comentarii

Principiile utilizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru evaluarea limitelor dreptului la viată privată în conformitate cu articolul 8 sunt remarcabil de similare cu principiile cuprinse în GDPR.

Există cel puțin trei motive pentru care asistența unui consultant este importantă atunci când se ia în considerare varianta monitorizării angajaților:

•  Evaluarea necesității și stabilirea temeiului legitim al monitorizării
•  Proportionalitatea măsurilor cu probabilitatea și impactul eventualelor incidente
•  Aplicarea corectă a măsurilor cu respectarea principiilor GDPR

Recomandari despre camerele video

Câteva sfaturi practice oferite de consultanții noștri:

• Semnalizarea trebuie să fie vizibilă și ușor de citit. De asemenea, va trebui să prezinte detalii despre organizația care operează sistemul, despre scopul utilizării acestuia și despre persoană de contact pentru intrebări suplimentare.
• Semnalizarea ar trebui să aibă o dimensiune adecvată în raport cu amplasamentul și scopul acesteia.
• Toți angajații ar trebui să știe ce să facă și pe cine să contacteze dacă o persoană intreabă despre sistemul CCTV.
• Semnalizarea dintr-o zonă publică trebuie să mentioneze și denumirea firmei responsabile cu sistemele de înregistrare.
• În cazul în care camerele de luat vederi deși amplasate în interiorul sediului pot înregistra persoane din afara sediului, semnalizarea ar trebui să fie vizibilă și în afara sediului.

Oferta Opteam

Opteam Associates, o firmă de consultanță specializată în GDPR, va pune la dispoziție prin intermediul celor 3 consultanți autorizați (DPO) expertiza necesară pentru implementarea și respectarea Regulamentului General de Protecție a Datelor Personale în organizația din care faceți parte.

Opteam Associates vă oferă certitudinea aplicării rezonabile a cerințelor GDPR prin:

•  Serviciile de DPO externalizat

•  Setul de documentație standard GDPR

•  Auditul stadiului de respectare a cerințelor GDPR

•  Curs online destinat instruirii periodice a angajaților

Toate aceste servicii specializate au fost proiectate pentru aplicarea rapidă și eficientă a cerințelor GDPR și evitarea surprizelor neplăcute din partea clienților, angajaților sau Autorității de Supraveghere.  Nu mai amânați, contactați-ne acum.